programa- stiintele naturii clasa a IV-a

Anexa nr. 2  la Ordinul ministrului educaţiei şi  cercetării nr. 3919 / 20.04.2005

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ȘCOLARE PENTRU CLASA A iV-A

ȘTINȚE ALE NATURII

Aprobat prin  ordin al ministrului

Nr. 3919 / 20.04.2005

Bucureşti, 2005

NOTĂ DE PREZENTARE

Revizuirea curriculumului şcolar de Ştiinţe ale naturii pentru învăţământul primar a fost determinată în primul rând de următoarele aspecte:

-    introducerea la clasele I şi a II-a, începând cu anul şcolar 2003-2004, – în aria curriculară „Matematică şi ştiinţe ale naturii” – a disciplinei „Cunoaşterea mediului”; se preia astfel în curriculumul acestei discipline o parte a sistemului de cunoştinţe prevăzut de programele şcolare anterioare de Ştiinţe ale naturii pentru clasele a III-a şi a IV-a, aprobate cu ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4301 din 22.08.2000;

-    înregistrarea unor scoruri nesatisfăcătoare la evaluări internaţionale vizând achiziţiile învăţării la sfârşitul claselor a IV-a şi a VIII-a; acest lucru evidenţiază faptul că un număr reprezentativ de elevi întâmpină dificultăţi de înţelegere şi de aplicare a cunoştinţelor din domeniul ştiinţelor naturii, oferite de şcoală;

-    ritmul continuu şi rapid al procesului de modificare a pieţei ştiinţifice, insuficient reflectat în demersul anterior de revizuire a curriculumului şcolar al disciplinei Ştiinţe ale naturii pentru învăţământul primar.

Întârzieri în restructurarea predării – învăţării – evaluării ştiinţelor naturii în şcoală impun necesitatea găsirii unor modalităţi de atragere a elevilor spre studiul disciplinelor acestui domeniu. Se configurează astfel necesitatea proiectării unor metode didactice specifice, centrate pe elev ca unic produs şi beneficiar al procesului educativ. Lacunele la nivel de sistem pot fi depăşite procedând în primul rând la identificarea principalelor piedici care se manifestă la nivelul înţelegerii de către elevi a problemelor de natură ştiinţifică.

Disciplina de învăţământ Ştiinţe ale naturii vizează observarea şi perceperea lumii în întregul său, cu elementele componente, procesele şi fenomenele caracteristice, precum şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare. De aceea demersul didactic se impune a fi deplasat de la “ce se învaţă?” la “de ce se învaţă?” şi această deplasare poate genera un dublu beneficiu, respectiv:

-  de stimulare a interesului de cunoaştere al copilului, care vede utilitatea propriei munci prin competenţele pe care le dobândeşte;

-  de creştere a caracterului formativ al învăţării.

O problemă o constituie şi locul cercetării şi al inovaţiei în demersul didactic, mai exact modul în care este împărtăşită inovaţia de către elev. Aceasta implică transformarea elevului din spectator, în actor al activităţii de natură ştiinţifică. Se evidenţiază astfel necesitatea de a-l pregăti pe elev nu ca pe un cercetător şi om de ştiinţă, ci ca pe un cetăţean care să utilizeze demersul ştiinţific în vederea înţelegerii şi participării active la viaţa socială.

Rezolvarea problemelor ridicate implică o profundă schimbare de mentalitate în abordarea studiului disciplinei Ştiinţe ale naturii, iar acest demers trebuie să înceapă chiar cu  învăţământul primar. O argumentare în acest sens focalizează o serie de aspecte precum:

-  învăţământul primar se adresează tuturor;

-  corpul didactic care îl deserveşte este omogen din punct de vedere al formării iniţiale;

-  scopul declarat al procesului educaţional este dezvoltarea integrală a copilului;

-  copilul traversează vârsta la care este foarte vie curiozitatea ştiinţifică;

-   ceea ce trebuie să înveţe copilul la această vârstă nu este un corp de informaţii specializat, ci un mod de dobândire globală de cunoştinţe;

-   comunitatea învăţământului nu trebuie să se confunde cu comunitatea ştiinţifică.

La acest nivel, noile programe propun – la clasele a III-a şi a IV-a – studiul integrat al ştiinţelor naturii. Predarea-învăţarea ştiinţelor, într-o manieră integrată, la aceste clase poate permite o structurare a problemelor abordate pornind de la o serie de teme integratoare mai apropiate de capacitatea de  înţelegere a copilului. Din această perspectivă, baza prezentei programe o constituie:

-  corpurile de cunoştinţe ale ştiinţelor naturii – date particulare, aspecte generale, metode;

-   practicile ştiinţifice comune –investigaţie teoretică şi experimentală, comunicare a rezultatelor;

-  contextele dezvoltării ştiinţifice – pur ştiinţific, tehnologic, ecologic;

-  dimensiunea afectivă a cunoaşterii ştiinţifice – ca activitate interesantă, stimulativă;

-   dimensiunea meta-ştiinţifică a cunoaşterii ştiinţifice – prin raportarea la natura, la valorile şi la limitele cunoaşterii ştiinţifice.

Prin predarea-învăţarea ştiinţelor naturii se urmăreşte nu o acumulare de fapte şi informaţii ştiinţifice care să ducă la însuşirea de concepte (testate şi confirmate sau infirmate experimental), ci raportarea copilului la mediul în care trăieşte. Ştiinţele, în calitatea lor de furnizor al principalelor instrumente de acţiune asupra mediului natural şi de transformare a acestuia, trebuie să stabilească limitele între care această acţiune este permisă, asumându-şi astfel responsabilitatea pentru conservarea mediului. Aceasta este o altă latură a ştiinţei cu care copilul trebuie să fie familiarizat în scopul realizării unei educaţii ecologice adecvate. De aici, importanţa unei abordări  interdisciplinare a ştiinţelor naturii constă în:

-  multitudinea conexiunilor pe care cadrul didactic le poate face în dialog cu elevii;

-    implicarea elevilor în activităţi multiple de observare, manipulare şi experimentare, astfel valorificând experienţa acestora şi dezvoltându-le capacitatea de a integra informaţiile noi în modele explicative proprii.

Prin intermediul prezentului curriculum, elevii sunt îndrumaţi să-şi dezvolte cunoaşterea pornind de la explorarea şi investigarea lumii înconjurătoare către reprezentarea unor lumi mai îndepărtate şi mai cuprinzătoare. Ei parcurg astfel calea de la cunoştinţe preştiinţifice (subiectivate) la înţelegerea şi experimentarea unor legi universale, deci obiective, prin care omul transformă natura în beneficiul său, ajungând până la asumarea răspunderii pentru limitarea efectelor propriei acţiuni asupra echilibrului natural.

Programa şcolară de Ştiinţe ale naturii pentru clasa a IV-a porneşte de la obiective comune domeniilor studiate, pe care le corelează cu teme specifice acestor discipline, a căror abordare poate fi realizată, la nivelul acestor clase, integrat. Au fost urmărite obiectivele ciclului curricular de dezvoltare care vizează printre altele:

-    observarea şi interpretarea proceselor naturale care au loc în mediu;

-    înţelegerea impactului proceselor naturale asupra activităţilor umane şi al activităţilor umane asupra mediului;

-    investigarea şi interpretarea interdependenţelor în şi între sisteme biologice, fizice şi chimice;

-    încurajarea elevilor pentru asumarea de responsabilităţi şi pentru cooperare.

Capacităţile ce se urmăresc a fi dezvoltate prin curriculum-ul disciplinei Ştiinţe ale naturii se referă la comunicare, studiu individual, înţelegerea şi valorificarea informaţiilor de natură ştiinţifică, relaţionarea în mediul natural şi social. La acestea se adaugă atitudini şi comportamente ca: grija faţă de sănătatea proprie, faţă de sănătatea celorlalţi  şi faţă de cea a mediul natural, interesul pentru aprecierea şi argumentarea logică; curiozitatea şi preocuparea faţă de fenomenele din mediu, independenţa gândirii, creativitatea.

În scopul formării unor competenţe şi atitudini din categoria celor menţionate mai sus, vor fi valorificate cunoştinţe privind mediul natural, individul, grupul de indivizi, relaţiile dintre indivizi şi dintre aceştia şi mediu, fenomene şi interacţiuni specifice din mediu, modificări ale mediului ca urmare a intervenţiei omului. Programa de Ştiinţe ale naturii urmăreşte structura celorlalte programe ale disciplinelor pentru învăţământul primar. Tematica propusă are în vedere relaţionarea conţinuturilor atât în interiorul ariei curriculare "Matematică şi ştiinţe ale naturii", cât şi posibilităţile de relaţionare la nivelul celorlalte arii curriculare.

Problemele majore care pot fi invocate în abordarea acestui demers sunt baza materială şi necesitatea pregătirii permanente a cadrelor didactice în cunoaşterea metodelor moderne de predare şi experimentare. Soluţia primei probleme este recurgerea la experimentul simplu, nesofisticat, utilizând materiale din mediul familiar copilului. Pregătirea învăţătorilor în abordarea corectă a acestui tip de programă necesită un efort de receptare din partea acestora şi sprijinul prin formare şi publicarea unor materiale curriculare adecvate. 

Acest demers educaţional are un puternic caracter inovator în învăţământul românesc, atât din punct de vedere al concepţiei, structurii şi metodelor didactice de aplicare, cât şi al compatibilizării conţinutului ştiinţific cu particularităţile de vârstă ale elevilor cărora li se adresează.

 

 

 

 

OBIECTIVE – CADRU

1.       Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii 2.       Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare / investigare a realităţii, folosind instrumente şi procedee specifice 3.    Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat, propice vieţii

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI SUGESTII DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Înţelegerea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii

Obiective de referinţă	Sugestii de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele tipuri de activităţi:
1.1 să identifice relaţii între părţile componente ale unui sistem studiat	-  colectarea de informaţii despre un sistem, în cadrul unei excursii, drumeţii, expediţii etc.; -  *identificarea influenţei masei şi volumului corpurilor asupra proprietăţilor de plutire ale acestora; -  observarea dirijată a unor caracteristici ale plantelor cultivate şi spontane, ale animalelor domestice şi sălbatice dintr-un mediu familiar (grădină, câmpie, pădure, luncă, parc, livadă); -  realizarea unor portofolii care să cuprindă informaţii referitoare la plante şi animale dintr-un anumit mediu de viaţă, şi descrierea relaţiilor dintre vieţuitoare şi dintre acestea şi mediu; -   identificarea condiţiilor optime de viaţă ale unor plante şi animale; -  observarea şi discutarea unui set de lanţuri trofice simple pentru a identifica plantele ca verigă de bază pentru toate acestea, soarele ca sursă de energie pentru plante, iar  plantele şi animalele, ca sursă de energie pentru animale; -  alcătuirea schemei pentru lanţuri trofice simple; -  observarea dirijată a unui scheme simple (desen) ilustrând un bec conectat în mod diferit la o baterie, pentru a-l identifica pe acela care va lumina; -  identificarea corpurilor în repaus şi în mişcare; -  prezentarea unor scurte texte informaţionale, poveşti, povestiri, în scopul identificării planetelor sistemului solar, a caracteristicilor mediilor de viaţă studiate etc.;
1.2 să descrie relaţii între sisteme din mediul înconjurător	-  descrierea ciclurilor de viaţă (plante, fluturi, broaşte, oameni) şi compararea acestora; -    identificarea legăturilor stabilite între lumea vie şi mediul de viaţă: -     completarea unor fişe cu observaţii asupra adaptărilor organismelor în funcţie de mediul lor de viaţă; -     clasificarea organismelor vii după mediul lor de viaţă (acvatice, terestre) ; -     formularea, discutarea şi selectarea unor explicaţii privind  forma, culoarea, alcătuirea organismelor dintr-un mediu dat (terestru / acvatic); -   identificarea condiţiilor optime de viaţă pe baza cărora se dezvoltă o plantă / un animal; -  gruparea organismelor dintr-un mediu observat în funcţie de modul şi regimul de hrănire; -  colectarea de informaţii referitoare la caracteristici morfofiziologice şi/sau comportamentale ale plantelor şi animalelor în vederea adaptării în diferite medii(camuflajul, schimbarea culorii, grosimea blănii etc.); -  redarea prin desen a verigilor unui lanţ trofic simplu în scopul identificării acestora şi a relaţiilor pradă-prădător; -  observarea, identificarea şi descrierea unor schimbări care au loc în timpul unor transformări: ruginirea, putrezirea, arderea, alterarea, coacerea; -  recunoaşterea, dintr-un set dat, a corpurilor care ruginesc, ard, se alterează;
1.3 să comunice în maniere diverse observaţii privind relaţiile dintre părţile componente ale unui sistem şi/sau dintre sistemele studiate	-  prezentarea unor materiale ( proiecte, referate, afişe, lucrări practice etc.) în care se ilustrează diferite aspecte din temele studiate; -  realizarea unui jurnal de observaţii privind: -    germinaţia seminţelor; -    stabilirea prin cântărire a modificărilor de masă ale propriului corp sau ale unui animal domestic; -  realizarea unui jurnal care să cuprindă însemnări privind modificări din viaţa plantelor şi a unor populaţii(peştii dintr-un acvariu, vieţuitoarele dintr-un terariu, păsările migratoare); -  organizarea datelor în tabele şi realizarea unor grafice referitoare la procese urmărite sau experimente realizate; -  descrierea (verbală/în scris, prin desene, planşe, imagini, modele, construcţii etc.) a relaţiilor dintre corpuri şi mediu; -  realizarea unei colecţii de esenţe lemnoase, roci, minerale etc.; -  comunicarea verbală, prin desen, colaj, joc de rol etc., a importanţei folosirii resurselor naturale pentru viaţa oamenilor; -  realizarea de desene, planşe, colaje, care să ilustreze planetele sistemului solar; -   realizarea unor portofolii care să cuprindă informaţii referitoare la plante şi animale care trăiesc într-un anumit mediu de viaţă;
1.4 *să formuleze ipoteze pe baza utilizării  unor procedee de natură ştiinţifică	-  *identificarea efectelor unor dezechilibre într-un mediu (efectele suprapopulării, depopulării, introducerii unor vieţuitoare străine într-un anumit habitat etc.) ; -  *pregătirea şi realizarea unui proiect care vizează menţinerea echilibrului într-un mediu creat; -  *realizarea unui proiect privind modalităţi de supravieţuire într-un mediu ostil vieţii; -  *stabilirea unor legături între factori de mediu şi comportarea unor organisme / materiale.

2. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi abilităţilor de experimentare şi explorare / investigare a realităţii, folosind instrumente şi procedee specifice

Obiective de referinţă	Sugestii de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele tipuri de activităţi:
2.1 să interpreteze succesiunea unor fenomene şi procese din natură	-  completarea unor scheme eliptice care să descrie relaţiile de hrănire dintr-un lanţ trofic; -  ordonarea logică a etapelor ciclului de viaţă a unei plante sau a unui animal etc.; -   descrierea etapelor metamorfozei la fluturele de mătase, la broasca de lac etc.; -  ordonarea unor fenomene într-o succesiune, prin joc didactic, desen etc.;
2.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate, prezentând adecvat rezultatele [2.2 să pună în evidenţă regularităţi ale fenomenelor pe baza măsurătorilor efectuate, prezentând adecvat rezultatele]	-   utilizarea balanţei cu braţe egale / inegale pentru cântărire; -   *determinarea pe baza măsurătorilor a condiţiilor de plutire ale unui corp şi relaţionarea plutirii/scufundării acestuia cu masa acestuia; -   măsurarea volumului unor corpuri solide prin măsurarea volumului de apă dezlocuit de acestea  prin scufundare într-un vas cu apă; -   măsurarea volumelor unor corpuri lichide cu ustensile gradate (cilindri gradaţi, pipete gradate, căni gradate etc.); -   măsurarea volumului de apă absorbit de o rădăcină pe o perioadă determinată de timp; -   prezentarea în forme variate (desene, ilustraţii, grafice de bare, tabele etc.) a rezultatelor măsurătorilor; -    interpretarea unor reprezentări grafice (desene, scheme, figuri etc.) pentru identificarea lungimii diferite a umbrei unui corp în funcţie de poziţia soarelui;
2.3 să realizeze experimente simple pe baza unor ipoteze date	-      stabilirea etapelor unor experimente; -      realizarea în situaţii variate a echilibrului unor corpuri şi utilizarea rezultatelor în descrierea unor instrumente de cântărire (balanţa cu braţe egale şi inegale); -      selectarea unui metal dintr-un set de materiale pe baza proprietăţilor acestuia: luciu/strălucire, duritate, conductibilitate electrică şi termică şi relaţionarea proprietăţilor acestuia cu utilizările; -      realizarea unor circuite electrice simple folosind baterii, becuri, conductori metalici; -      *efectuarea de experimente cantitative privind încălzirea şi răcirea corpurilor; -      *efectuarea unor experimente privind plutirea unor corpuri în soluţii diferite ; -      efectuarea de experienţe care să ilustreze atracţia magneţilor, gravitaţia, forţe de împingere şi de tracţiune, mişcarea şi repausul; -      observarea  ritmului de creştere a unui organism viu atunci când i se modifică unele condiţii de viaţă; -      compararea ritmului de creştere a unor organisme vii (aceeaşi specie), în condiţii diferite de viaţă; -      efectuarea unor experienţe care să pună în evidenţă obţinerea culorilor la trecerea luminii albe printr-o prismă, prin baloanele de săpun, petele de ulei etc.;
2.4 să aplice procedee de natură ştiinţifică în activitatea proprie	-      dezbaterea experimentelor realizate pe baza unui plan dat; -      dezbaterea modalităţilor de protejare a resurselor naturale; -      realizarea unor jocuri şi jucării (navomodele, instrumente de măsură etc.) prin aplicarea unor procedee de natură ştiinţifică; -      identificarea culorii unui obiect în lumină albă, roşie, verde, albastră;
2.5 *să reprezinte prin modele aspecte familiare din mediul înconjurător	-      *reprezentarea schematică a unui mediu cunoscut şi identificarea modificărilor suferite în timp de acesta; -      *realizarea machetei unui mediu cunoscut; -      *utilizarea modelelor confecţionate în activităţi practice; -    *construirea unui acvariu, terariu, răsadniţe / sere pentru studiul modificărilor suferite de un animal / plantă şi / sau a influenţei factorilor de mediu.

3. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru menţinerea unui mediu natural echilibrat, propice vieţii

Obiective de referinţă	Sugestii de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil:	Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi:
3.1 să conştientizeze efecte ale mediului înconjurător asupra propriului organism;	-      identificarea unor factori de risc: expunerea la variaţii de temperatură, umiditate, soare, aglomerări umane, zgomote, atmosferă poluată etc.; -      descrierea unor posibile metode de protejare la factorii de risc identificaţi; -      organizarea unor concursuri de afişe, materiale publicitare şi a unor expoziţii privind unele efecte nocive ale mediului asupra propriului organism; -      interpretarea unui joc de rol (acordarea primului ajutor în caz de arsuri, intoxicaţie, asfixiere, fracturi, gripă, boli contagioase etc.);
3.2 *să aprecieze importanţa protejării propriului corp faţă de factori dăunători din mediu;	-    *dezbaterea unor modalităţi de prevenire a acţiunii factorilor de mediu cu efecte nocive pentru om.

 

CONŢINUTURI

Caracteristici şi proprietăţi ale corpurilor

·            Echilibru şi cântărire (masa ca rezultat al cântăririi în unităţi standard): cântarul cu arc, balanţa.

·            Volumul (capacitatea ca rezultat al măsurării în unităţi standard: litrul, multipli şi submultipli). *Densitatea ca rezultat al comparării maselor unor corpuri confecţionate din materiale diferite, dar de volume identice. *Plutirea corpurilor.

·            Comportamente de adaptare la plante şi animale: reacţii de apărare şi adaptare la lumină, *umiditate, *vânt, *frig.

·            Proprietăţi ale metalelor şi utilizări ale acestora. Magneţi. Circuite electrice simple.

·            Surse de lumină. Comportamentul luminii – producerea curcubeului, culorile, umbra, vizibilitatea corpurilor.

• Planetele sistemului solar.

Transformări ale corpurilor şi materialelor

·        *Încălzire şi răcire; căldură absorbită şi căldură cedată.

·            Forţe care determină mişcarea corpurilor (gravitaţia, forţe de împingere şi tragere). Mişcare şi repaus.

·        Ciclul vieţii: naştere, creştere şi dezvoltare, înmulţire, moarte. Cicluri de viaţă ale organismelor (plante, fluturi, broaşte, oameni).

• Transformări ale materialelor în alte materiale cu proprietăţi diferite: ruginirea, putrezirea, alterarea, arderea, coacerea.

Omul şi mediul

·            Medii de viaţă: grădina, pădurea, balta, *delta, *peştera, *mările calde, *oceanul. Relaţii de hrănire.

• Resurse naturale: apă, soluri, roci, minerale, lemn, combustibili, hrană. Protejarea lor.

SUGESTII METODOLOGICE

Prin prezentul curriculum se intenţionează ca, pe parcursul învăţământului primar, elevii să dobândească competenţe utile studiului ulterior al ştiinţelor naturii pe discipline, şi să-şi structureze un set de valori şi atitudini faţă de ştiinţele naturii prin prisma raportării faţă de acestea şi implicit faţă de mediu. Acestea se regăsesc într-o serie de aspecte ale învăţării, vizate de practica pedagogică:

-    observarea atentă a mediului şi a relaţiilor dintre componentele acestuia;

-    citirea corectă şi conştientă a enunţului unei situaţii-problemă;

-    înţelegerea şi explicarea fenomenelor naturale observate sau evidenţiate;

-    secvenţializarea etapelor de desfăşurare a acestora;

-    construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele şi scheme grafice care ilustrează rezultatele unor experimente;

-    iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii, pornind de la tematica propusă;

-    formarea obişnuinţei de a utiliza diverse tipuri de reprezentări, pentru rezumarea, clasificarea şi prezentarea concluziilor unor experimente;

-    formarea deprinderii de a anticipa evoluţia fenomenelor studiate, pornind de la condiţiile existente.

Acestea explică apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente a ştiinţelor naturii. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor ştiinţifice ca atare. Accentul trece de la “ce?” să se înveţe, la “în ce scop?” şi “cu ce rezultate?” să se înveţe. Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitatea, profunzimea, funcţionalitatea, durabilitatea, orientarea axiologică, stabilitatea, mobilitatea, diversificarea, amplificarea treptată, aplicabilitatea.

Prin acest curriculum se urmăreşte crearea condiţiilor favorabile pentru ca elevii să-şi formeze şi dezvolte competenţele într-un ritm individual, pentru a putea să-şi transfere cunoştinţele acumulate într-un domeniu de studiu altui domeniu. Pentru aceasta, este util ca demersul didactic să se orienteze spre realizarea unor tipuri variate de activităţi precum:

-   prelucrarea variată a informaţiilor adecvate obiectivelor vizate;

-   introducerea conţinuturilor utilizând moduri variate de antrenare a gândirii elevilor;

-     solicitarea unor corelaţii intra- şi interdisciplinare, care să determine realizarea de transferuri de cunoştinţe;

-     antrenarea elevului în situaţia de a decide asupra unor sarcini de lucru adecvate, situaţiei-problemă expuse;

-   formarea deprinderii elevilor de a utiliza independent manualul şi alte surse de informaţie, operând prin analiza pe text, interpretarea unor conţinuturi;

-   organizarea unor activităţi de învăţare diferenţiată care să permită desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;

-   sugerarea unui algoritm al învăţării, prin modul de ordonare a sarcinilor.

Metodele şi tehnicile de predare precum şi practicile pedagogice alese în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile psiho-individuale ale elevilor trebuie să fie esenţial centrate pe universul copilului. Învăţarea trebuie să se dezvolte în mod natural pornind de la ce ştie elevul către descoperirea varietăţii naturii  şi a fenomenelor, pe cale experimentală. O învăţare eficientă va da posibilitatea copilului să experimenteze, să redescopere natura printr-un contact direct cu aceasta în care rolul învăţătorului este de ghid şi colaborator.

Demersul didactic propus prin actuala programă este orientat spre:

-      accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire (acestea sunt utilizate în activitatea de predare-învăţare, în scopul dezvoltării capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a verifica ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor propuse);

-      aplicarea metodelor centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor (în scopul transformării elevului în subiect al propriei instruiri şi educaţii);

-      o îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după surse de informaţie variate, observaţia proprie, exerciţiul individual, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor;

-      folosirea unor metode care să favorizeze intervenţia nemijlocită a elevului în realizarea experimentului.

               Prezentăm mai jos, comparativ pe clase, o listă a procedurilor ştiinţifice propuse de programele şcolare pentru clasele a III-a şi a IV-a:

Clasa a III-a

Clasa a IV-a

•    Observaţii •    Clasificări ale corpurilor şi materialelor •    Măsurări cu mijloace uzuale •    Stabilirea relaţiilor temporale şi spaţiale (în termeni de rapiditate, distanţă, mişcare, formă etc.) •    Înregistrarea observaţiilor - figurativă •    Colectare, conservare etc. •    Raportarea observaţiilor - figurativă, verbală

•      Observaţii •      Clasificări ale corpurilor şi materialelor •      Estimări ale unor caracteristici (mărimi, relaţii) •      Stabilirea relaţiilor temporale şi spaţiale (în termeni de rapiditate, distanţă, mişcare, formă etc.) •      Formularea definiţiilor operaţionale (reţete) - figurative, verbale (Cum ai proceda ca să…?) •      Analiza observaţiilor (comparaţii, generalizări simple) •      Măsurări cu mijloace convenţionale şi neconvenţionale •      Înregistrarea observaţiilor - figurativă, verbală •      Colectare, conservare, cultivare etc. •      Raportarea observaţiilor şi analizelor - figurativă, verbală

Experimente propuse

1.        Capacitate (volum) pulmonar: Elevii suflă tot aerul din plămâni, umflând un balon (pungă din plastic), apoi măsoară volumul balonului prin scufundare într-un vas cu apă. Se măsoară şi volumul pulmonar la respiraţie liniştită.

2.        *Topire: Compararea căldurilor necesare topirii unor cantităţi egale de ceară, naftalină, margarină etc., prin compararea duratelor acestor procese.

3.        Sera: O butelie din plastic în care s-a tăiat o fereastră, un borcan acoperit cu o pungă transparentă din plastic, în care se pune un strat de pământ şi răsad, pot simula condiţiile dintr-o seră, în care temperatura şi cantitatea de dioxid de carbon sunt mai ridicate.

4.        Fototropism: Sensibilitatea la lumină a vârfului tulpinii. Pe o porţiune a unui răsad de grâu, se acoperă vârfurile tulpinilor cu câte o căciulă de hârtie, lăsându-le pe celelalte neacoperite. Dacă sunt expuse la Soare, tulpinile neacoperite se orientează după acesta, spre deosebire de cele acoperite.

5.        Geotropismul rădăcinilor: Între pereţii unui vas transparent şi o bucată de vată sau de hârtie de ziar mototolită, umezite permanent, se introduc boabe de fasole orientate diferit. Rădăcinile cresc îndreptându-se în jos, orientate de forţa gravitaţională.

6.        De câtă apă are nevoie planta pentru a trăi: Se măsoară, la intervale de timp, nivelul apei dintr-un vas, în care a fost introdusă rădăcina unei plante (se pune în discuţie şi evaporarea apei în timp).

7.         Reflexul pupilei: Se acoperă un ochi şi se priveşte cu celălalt o sursă de lumină puternică. După acomodare, se descoperă primul ochi şi se compară dimensiunile pupilelor.

8.        Reacţie de apărare la lumină: Pe o farfurie jumătate albă, jumătate neagră, se pun larve de molii şi sunt expuse la soare; larvele trec de pe suprafaţa neagră pe suprafaţa albă.

9.         *Reacţie de apărare la umiditate: Analog cu experimentul anterior, dar se foloseşte hârtie albă uscată, respectiv, umedă; larvele preferă hârtia umedă.

STANDARDE CURRICULARE

la sfârşitul învăţământului primar

Obiectiv cadru	Standard
1.      Înţelegerea şi utilizarea în comunicare    a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor naturii	S1.     Identificarea asemănărilor, deosebirilor şi relaţiilor dintre corpuri şi dintre componente   ale unor sisteme pe baza observaţiei. S2.     Clasificarea unor corpuri, evenimente, fenomene pe baza unor criterii. S3.     Descrierea relaţiilor dintre componente ale  aceluiaşi sistem şi dintre sisteme. S4.     Comunicarea în maniere diverse a unor observaţii şi comparaţii referitoare la corpuri, fenomene, evenimente, sisteme observate şi a rezultatelor experimentelor.
2.      Formarea şi dezvoltarea capacităţilor     şi abilităţilor de experimentare şi explorare/investigare a realităţii,  folosind instrumente şi procedee specifice	S5.         Măsurarea cu instrumente convenţionale şi neconvenţionale şi evidenţierea regularităţilor unor fenomene pe baza măsurătorilor şi/sau observaţiei. S6.         Realizarea unor experimente simple pe baza unui plan de lucru şi/sau a unor ipoteze date.